Origini
Tangoul, dans specific al stilului muzical cu acelasi nume, isi are inceputul in cartierele clasei muncitoare din portul Buenos Aires, Argentina.
Originile sale se pierd in mituri si istorie nescrisa. Teoria general acceptata este ca la mijlocul anilor 1800, sclavii africani adusi in Argentina au inceput sa influenteze cultura locala. Cuvantul "tango" poate fi de origine africana, in traducere "spatiu inchis", dar poate fi si un derivat din portugheza, fiind preluat de catre africani pe vasele de sclavi. Indiferent de origini, cuvantul "tango" reprezinta locul unde se adunau sa danseze atat scalvii africani, cat si cei liberi in Argentina anului 1853.
La sfarsitul anilor 1800 si inceputul anilor 1900, Argentina se confrunta cu un val de imigranti. In 1869, Buenos Aires avea o populatie de 180000 locuitori, iar in 1914 ajunsese la 1.5 milioane. Din amestecul de africani, spanioli, italieni, englezi, polonezi, rusi si argentinieni nativi a rezultat un mix cultural, fiecare imprumutand de la ceilalti muzica si dansurile. Polka traditionala, valsuri si mazurci au fost amestecate cu populara habanera cubaneza si ritmurile candombe africane.
Majoritatea imigrantilor erau barbati tineri si singuri care sperau sa faca avere in aceasta tara in plina dezvoltare. In general erau saraci si disperati si sperau sa stranga suficienti bani pentru a se intoarce in Europa sau sa-si aduca familiile in Argentina. Evolutia tangoului reflecta sentimentul lor de singuratate si melancolia fata de oamenii si locurile pe care le-au lasat in urma.
Cel mai probabil, forma rudimentara a ceea ce a devenit tango, a fost dezvoltata in saloanele de dans. Aceste locuri erau frecventate de compadritos, barbati tineri - majoritatea argentinieni nativi, saraci si cu origini mixte - carora le placea sa poarte palarii ieftine, esarfe legate lejer la gat si ghete cu tocuri inalte si cutite prinse la glezne. Acesti compadritos au adus dansul in Corrales Viejos, districtul abatoarelor din Buenos Aires, si l-au introdus in diferite locatii rau famate: baruri si bordeluri. In aceste locuri s-au intalnit ritmurile africane cu muzica milonga argentiniana (o polka mai rapida). Foarte repede au fost inventati noi pasi si a luat nastere o noua forma de dans care combina traditiile mai multor culturi.
Cu toate ca inalta societate nu privea cu ochi buni la ceea ce se intampla in barrios (cartiere sarace), fiii bogatilor nu erau indiferenti fata de acest curent. In cele din urma, toata lumea a aflat de tango si la inceputul secolului XX, tangoul, atat ca dans, cat si ca stil muzical isi pusese amprenta pe orasul Buenos Aires. S-a raspandit repede in intreaga Argentina, depasindu-i granitele pana la Montevideo, capitala Uruguayului, unde a devenit parte din cultura urbana.
Istoria unei natiuni
Se spune ca tangoul in forma lui concreta s-ar fi nascut in bordelurile din Buenos Aires. Totusi, mai corect ar fi sa spunem ca bordelurile erau locul de intalnire al oamenilor din diferite clase sociale. Membrii claselor superioare, care aveau o probabilitate mai mare de a lasa marturii scrise nu socializau cu clasele inferioare si imigrantii decat aici.
Aceste localuri rau famate, erau spatii mari de petrecere a timpului. Numarul foarte mic al femeilor facuse din prostitutie o adevarata industrie, iar cozile de asteptare erau imense.
Asa cum mai tarziu, in New Orleans, matroanele angajau artisti precum Jelly Roll Morton, intr-o perioada in care muzica Rag Time se transforma in Jazz, pentru a intretine barbatii care asteptau la rand, asa si proprietarii de bordeluri din Buenos Aires angajau muzicieni de tango.
In ambele orase, artistii cantau muzica saracilor, iar acele locuri erau printre putinele care isi permiteau sa angajeze muzicieni profesionisti. Nu este surprinzator ca cei mai importanti artisti au lucrat mai intai in acele conditii si apoi au devenit cunoscuti publicului larg.
Diferenta dintre cele doua stiluri, jazz si tango, consta in faptul ca este probabil ca formatorii de opinii din S.U.A. sa fi ascultat jazz pentru prima oara intr-un club de noapte din New York sau Chicago si nu in New Orleans, in timp ce tangoul s-a auzit, vazut si dansat pentru prima oara in bordelurile din Buenos Aires.
La inceputul secolului XIX, Buenos Aires nu era mai mult decat un mic orasel intr-un colt indepartat al Imperiului Spaniol. La mijlocul secolului, englezii au venit sa investeasca si sa construiasca o retea de cai ferate, fapt care a deschis portile acestei tari aproape parasite. Exportul produselor agricole a devenit astfel posibil, la fel si exploatarea resurselor minerale. Singurul lucru care lipsea era forta de munca.
