Cum comunicam

Exista cateva exprimari in limbajul uzual de care nu ar fi rau sa scapam. De exemplu: cati nu incep o conversatie cu traditionalul " Buna, ce faci?" ?

Acest "ce faci" este extrem de sacaitor. Daca intalnirea are loc afara nu este oare evident ce fac? Merg spre tine, m-am oprit in fata ta, vorbesc cu tine. Si de ce prima intrebare trebuie sa fie aceasta?

Putem observa ca in limbile engleza si franceza formula de intampinare este: "Hello! How are you?" / "Bonjour, ça va bien ?". Cu alte cuvinte, mai intai te intampina, dupa care te intreaba cum iti este, bine?  Mult mai eleganta aceasta abordare decat sa te chestioneze cu acest "ce faci?".

Impresia lasata este cea a unui interogatoriu brusc. Poate nici nu vreau sa spun oricui de ce ma aflu in X loc, si poate ca cel ce intreaba nici nu e interesat sa afle, dar in aceasta situatie intrebarea pare ca te obliga la un raspuns mai concret decat "bine".

La fel si cand o discutie incepe pe chat/ messenger. Nu este evident?  Pierd timp pe chat :)

Nu ar fi rau daca am incerca sa ne schimbam modul de abordare. Un simplu "buna" urmat de "toate bune?" ar fi mult mai potrivit decat iscoditorul "ce faci".

Am mai intalnit si formula "salut, cum merge?". Ce sa mearga? Picioarele mele? Mintea? Merge si ea :) Abea ne-am vazut, nu am schimbat inca nici un cuvant si ma intrebi cum merge? Ati putea spune ca aceasta abordare vine in urma unei conversatii anterioare despre ceva care naste aceasta intrebare. Ei bine, nu. Pur si simplu asa incep unii conversatia. Am fost pusa in aceasta situatie si nu am rezistat sa nu raspund: ce anume sa mearga? Interlocutorul a ramas blocat. Poate daca intreba "cum iti mai merge" era altceva.

Langa formulele de salut, la mare cinste stau ticurile verbale care prin exercitiu pot fi controlate, dar din pacate multe persoane nici macar nu le constientizeaza.

Un exemplu este vesnicul, eternul :"stii".

"Plecasem de la serviciu stii; pe la 5, si m-am intalnit cu X stii, care m-a condus pana acasa stii. "

"Copilul meu stii e cuminte si stii ca eu nu ii impun nimic stii...asa a fost mereu stii si sunt foarte mandra de el stii...ma bucur ca nu mi-a dat dureri de cap stii...am auzit cum alti parinti se plang stii..."

Pe bune ? E nevoie de atatia "stii" ?

Si cine sta alaturi de "stiiiiiii" ? Magnificul "deci" ! Ce ne facem cu cei care incep trei din cinci fraze cu "deci" ? Sau mai rau. Ce facem cu cei care le combina pe cele doua?

Din respect sau pur si simplu din bun simt nu vrei sa il necajesti pe aproapele tau spunandu-i sa o lase mai moale cu aceste ticuri. Si sa recunoastem, nu multi accepta critici chiar daca acestea sunt constructive. Mai ales ca nici macar nu isi dau seama ca felul lor de a vorbi este...ei bine, sacaitor.

Concluzie: mai mult autocontrol in vorbire pentru conversatii mai lungi si mai frumoase ;)