Lalele - Flori de primavara

Iarna, anotimp frumos dar friguros, a decis sa ne paraseasca...in sfarsit ! Desi termometrul arata doar 4 grade Celsius, acest 5 martie este atat de luminos incat suferinta provocata de gerul iernii a fost stearsa cu buretele.

E timpul ca natura sa renasca si ce dovada mai buna in acest sens decat florile care ne inconjoara in aceasta perioada: ghiocei, lalele, zambile, toporasi, frezii si narcise.

Astazi ne vom documenta despre lalele.

Laleaua sau tulipa cum i se spune stiintific, este o planta perena, face parte din familia liliaceaelor si va vine sa credeti sau nu cuprinde circa 110 specii de plante. Este originara din Asia, fiind cultivata mai intens in perioada Imperiului Otoman. Zonele cele mai diversificate sunt in Muntii Pamir, Muntii Hindu Kush si stepele din Kazahstan. Incepand cu secolul XVI, ea este introdusa si in Europa.

Denumirea englezeasca de tulip, a intrat in limbaj pe cale franceza: tulipe. Radacinile se trag insa din cuvantul tulipa care apartine latinei moderne sau tülbend din turca veche, care inseamna turban. A primit acest nume deoarece floarea lalelei se aseamana cu turbanul. Un ultim derivat ar fi delband , cuvant persan care semnifica iubit.

In Persia daruirea lalelelor rosii semnifica declararea iubirii. Se spune ca centrul negru al lelelei rosii reprezinta inima indragostitului, arsa de focul dragostei. In schimb, daruirea lalelei galbene semnifica iubirea fara de speranta.

Lalelele rasar din bulbi, si in functie de fiecare specie, tulpina poate creste intre 10cm si 71cm. Are in jur de 2-6 frunze, insa unele specii pot avea chiar 12 frunze. Tulpina creste pe verticala, este foarte fragila si are in varf de obicei o floare a carei lungime ajunge pana la 10cm. Unele specii pot avea pana la 4 flori. Un exemplu in acest sens il constituie Tulipa Turkestanica.

Florile au forma de cupa si au o paleta coloristica diversa, cu exceptia albastrului pur. Exista insa lalele in nuante de violet.

Ele prezinta 3 petale si 3 sepale. Deoarece sepalele sunt asemanatoare petalelor, acestea sunt adesea numite tepale.

Florile au 6 stamine fixate la baza cu filamente mai scurte decat tepalele. Fiecare stamina are 3 lobi distincti, iar ovarele sunt superioare cu 3 camere.

Fructul tulipei este reprezentat de o capsula cu forma elipsoidala. Fiecare capsula contine seminte maronii,  plate, in forma de disc, asezate pe doua randuri.

Lalelele sunt cultivate indeosebi in regiuni muntoase, cu climat temperat. Le sunt propice

primaverile lungi, racoroase si verile uscate. Desi sunt plante perene, bulbii de tulipa

sunt adesea adusi in zone cu ierni blande si sunt plantati toamna.

Nu vom insista cu amanuntele despre cultivarea lalelelor deoarece sunt numeroase site-uri care va pot ajuta in acest sens. Vom continua cu partea istorica.

Daca lalelele ar putea vorbi, ar putea povesti multe lucruri interesante despre istoria lor. Din pacate, ele nu pot face asta, dar nu inseamna ca nu putem incerca sa le deslusim povestile.

Era lalelelor - Turcia

Lalelele au o frumusete deosebita si puterea de a fura inimi. In timpul Imperiului Otoman, mai exact pe cand sultan era Suleiman I (1494-1566), lalelele erau intensiv cultivate pentru placerea sultanului si a anturajului sau.

Mai tarziu, in timpul lui Ahmed III (1703-1730), laleaua devenise simbolul bogatiei si prestigiului, perioada fiind ulterior
  denumita "Era tulipelor".

Turcii aveau legi stricte in ceea ce privea cultivarea si vanzarea lalelelor. De exemplu: in timpul domniei lui Ahmed III, era interzis sa cumperi sau sa vinzi lalele in afara capitalei. Savarsirea acestui fapt se considera a fi o crima pedepsita cu exilul, care in acele timpuri era mai teribil decat tortura.

Adesea se comenta ca in acea perioada, tulipa era mai valoroasa decat viata unui om.

La inceputul anilor 1700, a inceput traditia festivalului lalelelor, care era tinut in timpul unei nopti cu luna plina.

Sute de vase erau umplute cu lalele multicolore, lampioane erau aprinse pentru a crea o atmosfera magica, iar gradinile erau populate cu canari si privighetori pentru a le canta invitatilor. De dragul romantismului, musafirii erau rugati sa poarte haine in culori armonizate cu florile.

Sosirea lalelelor in Europa

In a doua jumatate a secolului XVI, vesti despre superba floare ajung in Europa. Fara intarziere, seminte sunt trimise lui Charles de l'Ecluse sau Carolus Clusius, prefectul Gradinilor Imperiale Medicinale din Praga. In 1953 acesta pleaca in tinuturile olandeze, unde primeste titulatura de profesor si pune bazele uneia dintre cele mai vechi gradini botanice din lume la Leiden.

Cu toate ca principalul scop al acestei gradini era unul medical, profesorul Clusius a adus cu el vasta sa colectie de bulbi de lalea, pe care i-a si plantat.

Istoricii il definesc pe Carolus Clusius ca pe un gradinar egoist. Tinea lalelele doar pentru sine si refuza sa le vanda sau pur si simplu sa le imparta cu oricine altcineva, in ciuda numeroaselor oferte generoase primite.

Popularitatea tulipelor a crescut atat de mult incat unii devenisera atat de disperati si se furisau in gradina botanica pentru a le fura. Clusius, dezgustat de acest gest, a renuntat in cele din urma sa se mai ocupe de ele. De fapt, din acel moment, nu le-a mai cultivat niciodata.

In urma acestei "eliberari" din gradina botanica, lalelele au inceput sa fie cultivate de tot mai multi doritori.

"Tulipmania" ii cuprinde pe olandezi

Initial, tulipele erau o curiozitate naturala si un hobby pentru cei bogati. Fascinatia generata de ele si mutatiile fara de sfarsit au crescut valoarea florilor.

Speculatiile au condus rapid la prezentarea lalelelor ca pe un simbol al bogatiei si prosperitatii in randurile claselor superioare si mijlocii.

Alaturi de pasari exotice si imense fantani decorative, lalelele isi aveau locul lor in gradina fiecarui Imparat, Rege, Print, Arhiepiscop sau membru al aristocratiei. Adesea, in gradini erau asezate oglinzi pentru a crea iluzia ca proprietarul isi permitea sa cultive mult mai multe lalele decat avea de fapt.

Pana in anul 1630, bulbii erau crescuti numai de catre cunoscatori, dar din ce in ce mai multi speculanti au observat cum pretul lor crestea intr-un mod accelerat si s-au gandit ca au gasit solutia perfecta pentru o imbogatire rapida.

Nu a durat mult pana cand bulbii de lalea au inceput sa fie tranzactionati pe pietele locale care, erau asemanatoare cu schimburile de marfuri moderne.

Pana in 1634, tulipmania se raspandise foarte mult si aproape toata lumea tranzactiona bulbi cu gandul la o mica avere.
Majoritatea cumparatorilor nu aveau nici cea mai mica intentie de a planta bulbii. Strategia lor consta in a cumpara cat mai ieftin si a vinde la un pret cat mai mare, ca in orice piata financiara.

Intreaga natiune era prinsa de aceasta febra, unii oameni ajungand sa dea la schimb chiar si terenuri, ferme, economiile de-o viata, doar pentru a cumpara un bulb. Altii vindeau obiecte de arta, mobilier, tesaturi fine si ceramica pretioasa, toate cu lalele pictate pe ele in diferite culori.

Pentru a intelege mai bine fenomenul, iata ce ar insemna astazi asemenea tranzactii: daca o persoana ar investi $1,000 in bulbi de lalea, investitia sa ar ajunge in decurs de trei saptamanai la $20,000. Cu asemenea castiguri si fara sa prestezi efectiv o munca nu e greu de inteles aceasta manie.

Se povesteste ca intr-un bar, un om beat incepus
 e sa manance ceea ce el credea a fi o ceapa, dar de fapt era bulbul de lalea al proprietarului expus pentru curiosi. Saracul om s-a ales cu luni bune de inchisoare in urma plangerii patronului infuriat.

Dupa un timp, guvernul a elaborat legi pentru a controla fenomenul, iar clericii amenintau enoriasii cu pedepse divine.

Inevitabila prabusire a pietei a avut loc in 1637 cand un grup de vanzatori nu a putut obtine pretul dorit deoarece multi plantasera lalelele si deoadata bulbii nu mai erau asa de rari ca inainte. Pretul a incepu sa scada usor, dupa care efectiv s-a prabusit. Atunci piata a intrat in panica, oamenii s-au trezit la realitate, dar din pacate prea tarziu. Din bogati multi au devenit saraci peste noapte. In mai putin de sase luni pretul bulbilor scazuse cu peste 90% provocand pierderi uriase. Guvernul a evitat sa se implice, dar i-a sfatuit pe marii vanzatori sa creeze consilii pentru a incerca sa stabilizeze preturile. Planurile lor insa au esuat iar populatia era ingrozita.

Pe parcursul secolelor XVII-XVIII, laleaua a fost considerata in continuare floarea favorita in Europa, dar sfarsitul dramatic al secolului XVIII si inceputul celui de-al XIX-lea a adus o abordare mai sobra asupra vietii. Revolutia franceza si invazia lui Napoleon in tinuturile olandeze a schimbat cursul lucrurilor, cel putin pentru o perioada.

Mai tarziu, interesul pentru lalele a mai crescut, apoi iar a scazut, dar olandezii si-au mentinut un devotament comercial fata de aceste flori - exporta anual 1.2 mld. de bulbi. De aceea laleaua este sinonima cu Olanda.
Tot ei sunt si principalii raspunzatori pentru raspandirea tulipelor in Australia.


In 1939, Cees si Johanna Tesselaar au plecat in Australia in ziua nuntii lor si au luat cu ei doar vointa de munca si dragostea pentru lalele. In urmatorii ani, s-au stabilit in zona si au inceput sa cultive tulipe.

Vesti despre "mica Olanda" s-au raspandit rapid si multi dintre cei ce eu emigrat in anii 1950 s-au indreptat catre ferma Tesselaar unde au gasit un loc de munca. In prezent se organizeaza in fiecare an Festivalul Lalelelor -Tesselaar.

Multumim inaintasilor nostri pentru aceste minunate povesti si pentru ca aveau si alte preocupari decat razboaie si cum sa polueze mai intensiv planeta.