Vitaminele

Vitaminele sunt substante organice necesare organismului pentru indeplinirea unor functii esentiale. Acestea nu pot fi sintetizate de catre organism, nu elibereaza energie si nu au nici rol plastic.

Organismul trebuie sa primeasca vitaminele prin dieta sau sub forma de supliment controlat. Din punct de vedere nutritional, vitaminele pot fi: liposolubile ( A, D, E, K) si hidrosolubile (C, P, grupul B).

Efecte si surse

Fiecare vitamina are roluri specifice in organism.

Vitamina A

• ajuta la formarea oaselor si dintilor
• participara la formarea imaginii la nivelul retinei
• pastreaza integritatea tesuturilor epiteliale de la nivelul pielii si mucoaselor organismului
• lupta impotriva infectiilor
• necesara in functia de reproducere
• protejeaza celulele de actiunea radicalilor liberi

Se gaseste in: morcovi, ardei, salata verde, tomate, urzica, spanac, varza rosie, sfecla rosie, unt, branza, oua, lapte, smantana, ficat, ronichi, peste, ulei de peste.

In timpul prepararii termice la temperaturi inalte se pierde o mare cantitate de vitamina A, de unde rezulta un continut redus al fructelor uscate fata de cele proaspete.

Grupul de Vitamine B

B1 - Tiamina

• esentiala pentru procesul fiziologic de crestere
• ajuta la mentinerea functionalitatii optime a sistemului cardiovascular, nervos si digestiv
• ajuta la transformarea glucidelor si grasimilor in energie
• rol in combaterea parezelor, paraliziilor medulare si ale nervilor periferici, boli infectioase ale sistemului nervos
• rol in combaterea afectiunilor hepatice

Se gaseste in: cereale integrale, paste, paine neagra si intermediara, orez integral, cartofi, drojdia de bere, carne de porc, lapte, peste, fasole uscata, mazare, soia, banane.

Este stabila in produsele inghetate si se distruge sub efectul caldurii si oxidarii.

B2- Riboflavina

• indispensabila organismului
• implicata in cresterea somatica si in formarea hematiilor
• esentiala in producerea de energie
• indicata la alaptare
• participa la degradarea proteinelor, glucidelor si grasimilor
• indicata in combaterea unor afectiuni ca: anemii, insuficienta hepatica, conjunctivita, afectiuni alergice, hemoragii retiniene, fotofobie.

Se gaseste in: cereale integrale, paste, branzeturi, lactate, drojdie de bere, oua.

Deoarece este distrusa de ultraviolete, laptele nu se mai imbuteliaza in sticle, ci in cutii de carton. Cantitati importante se pot pierde si in timpul prepararii termice in vase deschise.

B3 - Niacina (PP)

• rol in eliberarea energiei din moleculele de glucide, lipide si proteine
• scade nivelul colesterolului in sange
• mentine sanatatea pielii

Se gaseste in: carne de pasare, peste, cereale, lactate, oua, legume, nuci.

Vitamina B3 nu este distrusa de caldura sau acizi, dar se pierde cand alimentele se prepara termic in cantitati mari de apa.

B5- Acidul pantotenic

• aparator impotriva infectiilor
• implicata in metabolismul si sinteza carbohidratilor, proteinelor, lipidelor, colesterolului.

Se gaseste in: oua, peste , lactate, cereale integrale, drojdie, brocoli, varza, salata, carne: ficat si rinichi.

Prezenta sa este importanta in timpul sarcinii, deoarece promoveaza evolutia normala a gestatiei.

B6 - Piridoxina

• implicata in metabolismul proteinelor si aminoacizilor
• stimuleaza cresterea si dezvoltarea
• apara impotriva infectiilor
• favorizeaza activitatea cerebrala

Se gaseste in: cereale integrale, nuci, avocado, drojdie, fasole verde, carne de pasare, ficat, peste.

Este distrusa de substantele alcaline si lumina.

B7 - Biotina

• rol in metabolismul proteinelor si carbohidratilor
• producerea unor hormoni
• rol in sinteza de colesterol si acizi grasi
• mentine in limite normale glicemia

Se gaseste in: oua, peste , lactate, cereale integrale, drojdie, brocoli, varza, salata, carne: ficat si rinichi.

B12- Ciancobalamina

• esentiala in procesele metabolice care participa la formarea hemului si a lanturilor de ADN si proteine
• ajuta la reepitelizarea mucoasei digestive

Se gaseste in: ficat, rinichi, carne slaba, oua, lapte, branza, peste.

Nu sufera modificari in timpul prepararii termice.

Vitamina C - Acidul ascorbic

  

•  antioxidant cu importanta in dezvoltarea normala a dintilor si gingiilor
• rol in procesul de mineralizare a scheletului
• fortifica sistemul imunitar
• ajuta la cicatrizarea plagilor
• faciliteaza absorbtia fierului

Se gaseste in: citrice, capsuni, tomate, brocoli, ceapa verde, napi, cartofi.

Este distrusa prin oxidare sau adaugare de bicarbonat. Refrigerarea si inghetarea rapida conserva vitamina C, insa la fierbere apar pierderi semnificative.

Vitamina D

• regleaza circuitul calciului si fosforului in organism
• stimulează depunerea sărurilor minerale în oase
• indicata in: rahitism, carii, decalcifiere in timpul sarcinii, psoriazis, leziuni cutanate, lupus tuberculos.

Se gaseste in: ulei din ficat de cod, peste gras (macrou, hering, somon, sardine), drojdia de bere, unt, ficat, oua, lapte, branza .

Forma naturala a vitaminei apare prin actiunea razelor ultraviolete asupra unui constituent al sebumului secretat de piele.

Con

ţinutul de vitamină D din alimente nu este influenţat de modul de depozitare, conservare sau pregatire a acestora.

Vitamina E

• antioxidant
• rol in functionarea organelor de reproducere
• efect hepatoprotector 
• protejează organismul fata de actiunea radicalilor liberi
•  este indicata in: reumatism muscular, acnee, psoriazis, insuficienta cardiaca, hepatita epidemica, iminenta de avort, varsaturi

Se gaseste in: nuci, alune, cereale (seminte), porumb, grau, masline, spanac, brocoli, varza, uleiuri vegetale, seminte de floarea soarelui, paine neagra, fasole uscata, mazare, peste, oua, unt.

Se produc pierderi de vitamina E prin frigere. Nu se pierde la fierbere.

Vitamina K

• indispensabila organismului in procesul coagularii
• mentine rezistenta si integritatea structurilor osoase la persoanele in varsta.

Se gaseste in: spanac, urzici, salata verde, mazare, ceapa verde, patrunjel, marar, leustean, cereale, galbenus de ou, lactate, uleiuri vegetale, tomate.





Atentie ! Consumate in doze mari pot provoca intoxicatii, mai ales in cazul vitaminelor liposolubile.

Doamnele in literatura engleza

Intr-o vreme in care femeile se ocupau doar de gospodarie, copii si nevoile sotului, iata ca au existat cateva curajoase care au indraznit sa depaseasca bariera impusa de societate si au ramas pe veci in istoria literara. Secolul XIX a aratat ca si femeile pot scrie si publica romane de valoare.

Cu siguranta ca nu puteti trece prin viata fara sa cititi cel putin un roman din seria celor mai cunoscute autoare engleze.

Lucrarile lor sunt nemuritoare prin experienta si invatamintele transmise, sunt adevarate lectii de educatie, onoare si devotament, asa ca iata o lista cu Best of The Best:

1. Jane Austen

Jane Austen este fara indoiala preferata mea.

Neaparat trebuie citit cel putin un roman, sau daca nu sunteti amatori, atunci macar vedeti ecranizarile. Merita din plin !

 - Ratiune si simtire (1811) 
Trailer: http://www.youtube.com/watch?v=eJMnm28vAqQ

- Mandrie si prejudecata (1813)

 Trailer: http://www.youtube.com/watch?v=fJA27Jujzq4

- Parcul Mansfield (1814)

Trailer: http://www.youtube.com/watch?v=InjaSlniIXk

- Emma (1815)

Trailer: http://www.youtube.com/watch?v=gPytZVWI-qc

- Manastirea Northanger (1818)

Trailer: http://www.youtube.com/watch?v=9Jdldn6lV8w

- Persuasiune (1818)

Trailer: http://www.youtube.com/watch?v=bR9YUktC-3M

 

2. Surorile Brontë     

                             

 

           

 

- Charlotte Brontë:

Jane Eyre (1847)

Shirley (1849)

Villette (1853)

The Professor (1857)

- Emily Brontë:                                                                  

La rascruce de vanturi (1847) 

 

- Anne Brontë:   

Agnes Grey

The Tenant of Wildfell Hall

3. Mary Anne Evans ( pseudonim George Eliot )

- Adam Bede (1859)

- Moara de pe Floss (1860)

- Silas Marner (1861)

- Romola (1863)

- Felix Holt, radicalul (1866)

- Middlemarch (1871-2)

- Daniel Deronda (1876)

Cum ne protejam de razele soarelui

Ce vor aproape toti oamenii sa faca vara? Sa se bronzeze. De ce? Ei cred ca vor fi mai frumosi. Chiar devin mai frumosi datorita bronzului? Poate…temporar…anumite defecte ale pielii sunt acoperite, hainele viu colorate ies in evidenta mai mult pe pielea colorata, dar acesta este insa doar un efect temporar. O iluzie a frumusetii care paleste la sosirea toamnei. Iar o piele bronzata nu inseamna sanatate ci doar o piele arsa.

Trebuie inteles faptul ca soarele poate fi si prieten, dar si dusman. El poate afecta corpul uman mai mult decat cu o simpla arsura solara. Doctorii dermatologi spun ca expunerea prelungita la soare cauzeaza pete maro pe piele; aspect rosiatic solzos; uscarea si ridarea pielii si cel mai rau dintre toate: cancerul de piele.

Dar cum faci sa eviti aceste efecte negative cand e vara si te incapatanezi sa te bronzezi pentru acea iluzie de plus de frumusete? Uneori, o zi la plaja se poate dovedi a fi o zi cu mai multe arsuri decat ai crede, deoarece daca pielea nu produce suficienta melanina care sa te protejeze sau daca te expui la soare inainte de a fi produs suficient pigment, atunci razele ultraviolete ucid celulele pielii. Chiar si cea mai mica arsura, care lasa doar o pata mica rosie, va distruge stratul superior al epidermei.

Haideti sa invatam cum sa ne protejam de arsurile solare.

1. Stai acoperit

Protectia cea mai buna este sa stai acoperit…pe cat posibil. Razele solare sunt mai intense intre orele 10.00 si 16.00, asa ca incercati sa nu iesiti in aceasta perioada, iar daca este absolut necesar sa o faceti atunci acoperiti-va si purtati ochelari. Atentie ! Nu purtati palarii sau haine in culori inchise sau din materiale cu tesaturi stranse deoarece acestea absorb mai bine ultravioletele decat materialele din bumbac in culori deschise. De asemenea, hainele uscate ofera o mai buna protectie decat cele ude.

2. Foloseste crema protectoare

Este recomandat sa folositi o crema cu factor de protectie (SPF) de cel putin 15. Sigur ca daca ai pielea foarte alba este indicat sa folosesti un grad maxim de protectie. Asigura-te ca aplici un strat suficient de gros pe piele, deoarece aplicarea in strat subtire poate reduce eficacitatea produsului pana la 50%. Daca vrei sa inoti, atunci poti folosi o crema rezistenta la apa.

3. Aplica din timp si des

Aplica crema protectoare cu jumatate de ora inainte de a te expune la soare pentru a permite pielii sa absoarba crema. Aplica din nou la fiecare doua ore sau chiar mai des daca transpiri mult sau te uzi. Daca pielea ta este foarte alba, atunci poti incepe sa te pregatesti pentru soare chiar si cu o noapte inainte prin aplicarea unui strat de crema protectoare inainte de culcare; in acest fel pielea va absorbi foarte bine crema. A doua zi aplica un strat obisnuit cu jumatate de ora inainte de expunere.

Atentie ! Soarele poate arde si pielea buzelor asa ca folositi un balsam specific si reaplicati de cate ori este necesar.

4. Protejeaza urechile

Adesea, oamenii uita sa protejeze urechile, linia parului, gatul, nasul si mainile. Dermatologii avertizeaza ca 80% din cazurile de cancer de piele apar la cap, gat si maini. Este recomandata purtarea unei palarii din panza si nu din paie si desigur aplicarea cremei protectoare pe toate aceste parti pe care in mod frecvent le uitati.

5. Atentie la nas si picioare

Suprafetele proeminente asa cum este nasul prezinta probleme deosebite de protejare. Sigur ca ati vazut salvamari care aplica pe nas o pasta din oxid de zinc, dar aceasta are un grad SPF de doar 7 asa ca nu e recomandat sa urmati acest exemplu. Aplicati crema cu SPF 15, lasati sa se usuce cateva minute si abea apoi daca doriti aplicati pasta de oxid de zinc. Procedati in acelasi fel cu picioarele daca mergeti fara incaltaminte.

6. Protejeaza-te de lumina reflectata

Atentie! Umbrelele si copacii ofera protectie moderata si sigur nu te protejeaza fata de razele reflectate de nisip, zapada, beton si multe alte suprafete. Razele ultraviolete nu sunt reflectate de catre apa decat in proportie de 20%, dar pot  patrunde cu usurinta in apa asa ca nu te astepta ca apa sa te protejeze. Exista riscul de arsuri solare chiar si sub apa. Protejeaza barbia si gatul deoarece aceste parti sunt vulnerabile la lumina reflectata.

7. Evita statul prelungit pe plaja

Doctorii nu obosesc sa afirme ca nu exista “bronz sanatos”. Si daca statul prelungit la soare este interzis pentru toata lumea, pentru cei cu pielea foarte alba este de negandit. Majoritatea oricum nu se pot bronza asa ca risca doar o arsura serioasa.

Daca refuzi sa renunti la bronzat, atunci trebuie sa o iei incet si sa lasi pielea sa isi produca melanina necesara. Sa nu folositi uleiuri pentru bronzare deoarece acestea sporesc efectele razelor ultraviolete si inrautatesc posibilele arsuri. E ca si cum te-ai da cu ulei de gatit J

Pentru pielea alba folositi crema cu SPF 50 sau chiar mai mult, pentru siguranta maxima.

8. Nu te lasa pacalit de vreme

Atentie la zilele mai racoroase, cu nori. Razele daunatoare nu sunt intimidate de catre nori si te poti alege cu arsuri solare deoarece lumina ultravioleta trece prin nori.

9. Atentie la fotosensibilitate

Unele medicamente cum sunt tetracyclina si diureticele, iti pot face pielea foarte sensibila la expunerea la soare si creste riscul de arsuri. Acelasi efect il au si unele medicamente pe baza de plante. Studiati cu atentie compozitia chimica sau intrebati doctorul pentru mai multa siguranta.

10. Evitati bronzarea artificiala

Nu incercati sa pacaliti natura pentru ca singurii pacaliti veti fi doar voi. Bronzarea artificiala este mult mai daunatoare decat ati crede in urma citirii prezentarilor facute de companiile producatoare. Acestea afirma ca aparatele lor produc doar radiatii UVA, care nu produc arsuri. Dar aceste sunt departe de a fi sigure. De fapt, razele UVA patrund in piele mai adanc decat cele UVB. In timp, expunerea la razele UVA va da un aspect uscat si ridat pielii si va creste riscul de cancer.

Razele UVA sunt cele mai numeroase, patrund in profunzimea tesutului. Pot produce mutatii de ADN, cancer, fotoimbatranire si au aceeasi intensitate pe parcursul anului.

Razele UVB sunt mai scurte si nu trec mai departe de epiderma, dar sunt vinovate pentru arsuri si inflamatii. Ele favorizeaza imbatranirea si cancerul cutanat.

Protejati-va sanatatea pentru o viata mai frumoasa !

Fan Dan Brown

Oficial am devenit fan Dan Brown. Tarziu, dar mai bine acum decat niciodata. Si sunt super extra mega incantata !

Pana acum doua saptamani stiam doar ca a scris o serie de best-sell-uri, din care doua au fost ecranizate: "Codul lui DaVinci" si "Ingeri si Demoni". Filmele au fost foarte bune, iar Tom Hanks a fost o alegere geniala pentru rolul profesorului Robert Langdon.

Am ales sa nu citesc cele doua volume deoarece filmele au punctat foarte bine fiecare aspect descris de catre Brown si marturisesc cu sinceritate ca nu imi place sa citesc cartea dupa ce am vazut filmul. Nu mai are acelasi farmec daca stiu deja despre ce este vorba. 

Insa, printr-o imprejurare fericita am ajuns sa citesc "Deception Point" ("Conspiratia" conform traducerii in lb. romana) care m-a captivat complet.

Nu m-am impacat niciodata cu autorii moderni, mereu preferand sa aleg ceva clasic. Iar in ceea ce il priveste pe Dan Brown am fost uimita cand am ajuns sa il compar cu Zevaco. Fara descrieri inutile, fara sa ne povesteasca cate frunze erau in copacul din fata cladirii galbene care la randul ei era in fata unei alte cladiri maro... :) Fara dialoguri inutile care doar umplu spatiul sau personaje fara contur psihologic.

Mi-a placut in mod special ca pe langa actiunea care te tine cu sufletul la gura, romanele sale sunt si adevarate documentare. Nu stiu ce surse are, dar informatiile cuprinse in aceste pagini nu sunt la indemana oricui. Cand si cat de mult trebuie sa ma uit la Discovery ca sa aflu ca se pot face gloante din gheata sau nisip de exemplu? Si nici nu indraznesc sa intru in detalii in ceea ce priveste suita de organizatii secrete si multe altele.

"Deception Point/ Conspiratia" ne prezinta intr-un ritm alert jocuri politice la cel mai inalt nivel, de ce sunt capabili oamenii pentru a obtine puterea suprema intr-un stat si ce se intampla atunci cand ambitia nu mai are margini si calca in picioare pasiunea pentru stiinta si cunoastere.

Acelasi ritm se pastreaza si in "Fortareata Digitala". Ambitii impletite cu orgolii imense pe fondul unei iubiri nemarturisite care conduc la crima si atentate la intimitatea virtuala a populatiei de pe intreaga planeta.

Le-am citit pe amandoua in varianta online, dar cu siguranta ca le voi achizitiona si in varianta tiparita pentru colectia personala.

Acum urmeaza "Simbolul pierdut" si "Inferno". Abea astept !

Papusa din portelan - istoria

Pe vremuri era cea mai frumoasa papusa pe care o putea avea un copil. Azi, nu se mai joaca nimeni cu ea, dar a devenit in schimb obiect de colectie pretios. Valoarea ei poate ajunge la cateva mii sau zeci de mii de dolari pentru cele mai vechi si bine intretinute.

Aceasta papusa are in cele mai multe cazuri, capul si extremitatile realizate din portelan, material ceramic alb si translucid obtinut prin arderea la temperaturi inalte a unei paste de cuart, de caolin si de feldspat impreună cu adaosuri de alti componenti.

Corpurile papusilor sunt rareori facute integral din portelan deoarece devin grele si fragile in acelasi timp.

Portelanul este un material originar din China. Chinezii au reusit sa pastreze secretul producerii timp de secole, dar la inceputul anilor 1700, europenii au descoperit pe cont propriu cum sa il faca si din acel moment a explodat o adevarata industrie in Europa.

Papusile din portelan sunt de doua feluri: bisque si tip china. Papusile bisque sunt caracterizate de finisajul realistic ce da impresia mata a pielii, iar cele tip china au aspectul lucios al bibelourilor din portelan pe care la un moment dat le aveam toti prin casa sau pe care unii le mai au inca...

Din pacate, in mod frecvent, termenii de papusa din portelan, papusa bisque si papusa china sunt folositi cu acelasi sens. Categoriile sunt insa foarte clare, iar colectionarii nu pot fi inselati.

Istoria papusilor di portelan merge in timp pana in 1770, cand primele capete de portelan au fost create in Cornwall, Anglia. Primele papusi engleze erau destul de brute, fara un finisaj extraordinar, dar design-ul avea potential. De mentionat ca englezii fabricau doar capul din portelan, iar restul corpului era facut din carpe sau lemn. Companille germane si daneze au preluat stilul, germanii fiind primii care au realizat papusi cu umeri din portelan de care era prins corpul. Rapid, insa, si Parisul a devenit insemnat pe harta producatorilor, in special pentru hainele de ultima moda cu care imbracau papusile.

Papusa china

Tango - o istorie pasionala

Origini

Tangoul, dans specific al stilului muzical cu acelasi nume, isi are inceputul in cartierele clasei muncitoare din portul Buenos Aires, Argentina.

Originile sale se pierd in mituri si istorie nescrisa. Teoria general acceptata este ca la mijlocul anilor 1800, sclavii africani adusi in Argentina au inceput sa influenteze cultura locala. Cuvantul "tango" poate fi de origine africana, in traducere "spatiu inchis", dar poate fi si un derivat din portugheza, fiind preluat de catre africani pe vasele de sclavi. Indiferent de origini, cuvantul "tango" reprezinta locul unde se adunau sa danseze atat scalvii africani, cat si cei liberi in Argentina anului 1853.

La sfarsitul anilor 1800 si inceputul anilor 1900, Argentina se confrunta cu un val de imigranti. In 1869, Buenos Aires avea o populatie de 180000 locuitori, iar in 1914 ajunsese la 1.5 milioane. Din amestecul de africani, spanioli, italieni, englezi, polonezi, rusi si argentinieni nativi a rezultat un mix cultural, fiecare imprumutand de la ceilalti muzica si dansurile. Polka traditionala, valsuri si mazurci au fost amestecate cu populara habanera cubaneza si ritmurile candombe africane.

Majoritatea imigrantilor erau barbati tineri si singuri care sperau sa faca avere in aceasta tara in plina dezvoltare. In general erau saraci si disperati si sperau sa stranga suficienti bani pentru a se intoarce in Europa sau sa-si aduca familiile in Argentina. Evolutia tangoului reflecta sentimentul lor de singuratate si melancolia fata de oamenii si locurile pe care le-au lasat in urma.

Cel mai probabil, forma rudimentara a ceea ce a devenit tango, a fost dezvoltata in saloanele de dans. Aceste locuri erau frecventate de compadritos, barbati tineri - majoritatea argentinieni nativi, saraci si cu origini mixte - carora le placea sa poarte palarii ieftine, esarfe legate lejer  la gat si ghete cu tocuri inalte si cutite prinse la glezne. Acesti compadritos au adus dansul in Corrales Viejos, districtul abatoarelor din Buenos Aires, si l-au introdus in diferite locatii rau famate: baruri si bordeluri. In aceste locuri s-au intalnit ritmurile africane cu muzica milonga argentiniana (o polka mai rapida). Foarte repede au fost inventati noi pasi si a luat nastere o noua forma de dans care combina traditiile mai multor culturi.

Cu toate ca inalta societate nu privea cu ochi buni la ceea ce se intampla in barrios (cartiere sarace), fiii bogatilor nu erau indiferenti fata de acest curent. In cele din urma, toata lumea a aflat de tango si la inceputul secolului XX, tangoul, atat ca dans, cat si ca stil muzical isi pusese amprenta pe orasul Buenos Aires. S-a raspandit repede in intreaga Argentina, depasindu-i granitele pana la Montevideo, capitala Uruguayului, unde a devenit parte din cultura urbana.

Istoria unei natiuni

Se spune ca tangoul in forma lui concreta s-ar fi nascut in bordelurile din Buenos Aires. Totusi, mai corect ar fi sa spunem ca bordelurile erau locul de intalnire al oamenilor din diferite clase sociale. Membrii claselor superioare, care aveau o probabilitate mai mare de a lasa marturii scrise nu socializau cu clasele inferioare si imigrantii decat aici.

Aceste localuri rau famate, erau spatii mari de petrecere a timpului. Numarul foarte mic al femeilor facuse din prostitutie o adevarata industrie, iar cozile de asteptare erau imense.

Asa cum mai tarziu, in New Orleans, matroanele angajau artisti precum Jelly Roll Morton, intr-o perioada in care muzica Rag Time se transforma in Jazz, pentru a intretine barbatii care asteptau la rand, asa si proprietarii de bordeluri din Buenos Aires angajau muzicieni de tango.

In ambele orase, artistii cantau muzica saracilor, iar acele locuri erau printre putinele care isi permiteau sa angajeze muzicieni profesionisti. Nu este surprinzator ca cei mai importanti artisti au lucrat mai intai in acele conditii si apoi au devenit cunoscuti publicului larg.

Diferenta dintre cele doua stiluri, jazz si tango, consta in faptul ca este probabil ca formatorii de opinii din S.U.A. sa fi ascultat jazz pentru prima oara intr-un club de noapte din New York sau Chicago si nu in New Orleans, in timp ce tangoul s-a auzit, vazut si dansat pentru prima oara in bordelurile din Buenos Aires.

La inceputul secolului XIX, Buenos Aires nu era mai mult decat un mic orasel intr-un colt indepartat al Imperiului Spaniol. La mijlocul secolului, englezii au venit sa investeasca si sa construiasca o retea de cai ferate, fapt care a deschis portile acestei tari aproape parasite. Exportul produselor agricole a devenit astfel posibil, la fel si exploatarea resurselor minerale. Singurul lucru care lipsea era forta de munca.

Cum comunicam

Exista cateva exprimari in limbajul uzual de care nu ar fi rau sa scapam. De exemplu: cati nu incep o conversatie cu traditionalul " Buna, ce faci?" ?

Acest "ce faci" este extrem de sacaitor. Daca intalnirea are loc afara nu este oare evident ce fac? Merg spre tine, m-am oprit in fata ta, vorbesc cu tine. Si de ce prima intrebare trebuie sa fie aceasta?

Putem observa ca in limbile engleza si franceza formula de intampinare este: "Hello! How are you?" / "Bonjour, ça va bien ?". Cu alte cuvinte, mai intai te intampina, dupa care te intreaba cum iti este, bine?  Mult mai eleganta aceasta abordare decat sa te chestioneze cu acest "ce faci?".

Impresia lasata este cea a unui interogatoriu brusc. Poate nici nu vreau sa spun oricui de ce ma aflu in X loc, si poate ca cel ce intreaba nici nu e interesat sa afle, dar in aceasta situatie intrebarea pare ca te obliga la un raspuns mai concret decat "bine".

La fel si cand o discutie incepe pe chat/ messenger. Nu este evident?  Pierd timp pe chat :)

Nu ar fi rau daca am incerca sa ne schimbam modul de abordare. Un simplu "buna" urmat de "toate bune?" ar fi mult mai potrivit decat iscoditorul "ce faci".

Am mai intalnit si formula "salut, cum merge?". Ce sa mearga? Picioarele mele? Mintea? Merge si ea :) Abea ne-am vazut, nu am schimbat inca nici un cuvant si ma intrebi cum merge? Ati putea spune ca aceasta abordare vine in urma unei conversatii anterioare despre ceva care naste aceasta intrebare. Ei bine, nu. Pur si simplu asa incep unii conversatia. Am fost pusa in aceasta situatie si nu am rezistat sa nu raspund: ce anume sa mearga? Interlocutorul a ramas blocat. Poate daca intreba "cum iti mai merge" era altceva.

Langa formulele de salut, la mare cinste stau ticurile verbale care prin exercitiu pot fi controlate, dar din pacate multe persoane nici macar nu le constientizeaza.

Un exemplu este vesnicul, eternul :"stii".

Lalele - Flori de primavara

Iarna, anotimp frumos dar friguros, a decis sa ne paraseasca...in sfarsit ! Desi termometrul arata doar 4 grade Celsius, acest 5 martie este atat de luminos incat suferinta provocata de gerul iernii a fost stearsa cu buretele.

E timpul ca natura sa renasca si ce dovada mai buna in acest sens decat florile care ne inconjoara in aceasta perioada: ghiocei, lalele, zambile, toporasi, frezii si narcise.

Astazi ne vom documenta despre lalele.

Laleaua sau tulipa cum i se spune stiintific, este o planta perena, face parte din familia liliaceaelor si va vine sa credeti sau nu cuprinde circa 110 specii de plante. Este originara din Asia, fiind cultivata mai intens in perioada Imperiului Otoman. Zonele cele mai diversificate sunt in Muntii Pamir, Muntii Hindu Kush si stepele din Kazahstan. Incepand cu secolul XVI, ea este introdusa si in Europa.

Denumirea englezeasca de tulip, a intrat in limbaj pe cale franceza: tulipe. Radacinile se trag insa din cuvantul tulipa care apartine latinei moderne sau tülbend din turca veche, care inseamna turban. A primit acest nume deoarece floarea lalelei se aseamana cu turbanul. Un ultim derivat ar fi delband , cuvant persan care semnifica iubit.

In Persia daruirea lalelelor rosii semnifica declararea iubirii. Se spune ca centrul negru al lelelei rosii reprezinta inima indragostitului, arsa de focul dragostei. In schimb, daruirea lalelei galbene semnifica iubirea fara de speranta.

Lalelele rasar din bulbi, si in functie de fiecare specie, tulpina poate creste intre 10cm si 71cm. Are in jur de 2-6 frunze, insa unele specii pot avea chiar 12 frunze. Tulpina creste pe verticala, este foarte fragila si are in varf de obicei o floare a carei lungime ajunge pana la 10cm. Unele specii pot avea pana la 4 flori. Un exemplu in acest sens il constituie Tulipa Turkestanica.

Florile au forma de cupa si au o paleta coloristica diversa, cu exceptia albastrului pur. Exista insa lalele in nuante de violet.

Ele prezinta 3 petale si 3 sepale. Deoarece sepalele sunt asemanatoare petalelor, acestea sunt adesea numite tepale.

Florile au 6 stamine fixate la baza cu filamente mai scurte decat tepalele. Fiecare stamina are 3 lobi distincti, iar ovarele sunt superioare cu 3 camere.

Fructul tulipei este reprezentat de o capsula cu forma elipsoidala. Fiecare capsula contine seminte maronii,  plate, in forma de disc, asezate pe doua randuri.

Lalelele sunt cultivate indeosebi in regiuni muntoase, cu climat temperat. Le sunt propice

primaverile lungi, racoroase si verile uscate. Desi sunt plante perene, bulbii de tulipa

sunt adesea adusi in zone cu ierni blande si sunt plantati toamna.

Nu vom insista cu amanuntele despre cultivarea lalelelor deoarece sunt numeroase site-uri care va pot ajuta in acest sens. Vom continua cu partea istorica.

Daca lalelele ar putea vorbi, ar putea povesti multe lucruri interesante despre istoria lor. Din pacate, ele nu pot face asta, dar nu inseamna ca nu putem incerca sa le deslusim povestile.

Era lalelelor - Turcia

Lalelele au o frumusete deosebita si puterea de a fura inimi. In timpul Imperiului Otoman, mai exact pe cand sultan era Suleiman I (1494-1566), lalelele erau intensiv cultivate pentru placerea sultanului si a anturajului sau.

Mai tarziu, in timpul lui Ahmed III (1703-1730), laleaua devenise simbolul bogatiei si prestigiului, perioada fiind ulterior