Tango - o istorie pasionala

Origini

Tangoul, dans specific al stilului muzical cu acelasi nume, isi are inceputul in cartierele clasei muncitoare din portul Buenos Aires, Argentina.

Originile sale se pierd in mituri si istorie nescrisa. Teoria general acceptata este ca la mijlocul anilor 1800, sclavii africani adusi in Argentina au inceput sa influenteze cultura locala. Cuvantul "tango" poate fi de origine africana, in traducere "spatiu inchis", dar poate fi si un derivat din portugheza, fiind preluat de catre africani pe vasele de sclavi. Indiferent de origini, cuvantul "tango" reprezinta locul unde se adunau sa danseze atat scalvii africani, cat si cei liberi in Argentina anului 1853.

La sfarsitul anilor 1800 si inceputul anilor 1900, Argentina se confrunta cu un val de imigranti. In 1869, Buenos Aires avea o populatie de 180000 locuitori, iar in 1914 ajunsese la 1.5 milioane. Din amestecul de africani, spanioli, italieni, englezi, polonezi, rusi si argentinieni nativi a rezultat un mix cultural, fiecare imprumutand de la ceilalti muzica si dansurile. Polka traditionala, valsuri si mazurci au fost amestecate cu populara habanera cubaneza si ritmurile candombe africane.

Majoritatea imigrantilor erau barbati tineri si singuri care sperau sa faca avere in aceasta tara in plina dezvoltare. In general erau saraci si disperati si sperau sa stranga suficienti bani pentru a se intoarce in Europa sau sa-si aduca familiile in Argentina. Evolutia tangoului reflecta sentimentul lor de singuratate si melancolia fata de oamenii si locurile pe care le-au lasat in urma.

Cel mai probabil, forma rudimentara a ceea ce a devenit tango, a fost dezvoltata in saloanele de dans. Aceste locuri erau frecventate de compadritos, barbati tineri - majoritatea argentinieni nativi, saraci si cu origini mixte - carora le placea sa poarte palarii ieftine, esarfe legate lejer  la gat si ghete cu tocuri inalte si cutite prinse la glezne. Acesti compadritos au adus dansul in Corrales Viejos, districtul abatoarelor din Buenos Aires, si l-au introdus in diferite locatii rau famate: baruri si bordeluri. In aceste locuri s-au intalnit ritmurile africane cu muzica milonga argentiniana (o polka mai rapida). Foarte repede au fost inventati noi pasi si a luat nastere o noua forma de dans care combina traditiile mai multor culturi.

Cu toate ca inalta societate nu privea cu ochi buni la ceea ce se intampla in barrios (cartiere sarace), fiii bogatilor nu erau indiferenti fata de acest curent. In cele din urma, toata lumea a aflat de tango si la inceputul secolului XX, tangoul, atat ca dans, cat si ca stil muzical isi pusese amprenta pe orasul Buenos Aires. S-a raspandit repede in intreaga Argentina, depasindu-i granitele pana la Montevideo, capitala Uruguayului, unde a devenit parte din cultura urbana.

Istoria unei natiuni

Se spune ca tangoul in forma lui concreta s-ar fi nascut in bordelurile din Buenos Aires. Totusi, mai corect ar fi sa spunem ca bordelurile erau locul de intalnire al oamenilor din diferite clase sociale. Membrii claselor superioare, care aveau o probabilitate mai mare de a lasa marturii scrise nu socializau cu clasele inferioare si imigrantii decat aici.

Aceste localuri rau famate, erau spatii mari de petrecere a timpului. Numarul foarte mic al femeilor facuse din prostitutie o adevarata industrie, iar cozile de asteptare erau imense.

Asa cum mai tarziu, in New Orleans, matroanele angajau artisti precum Jelly Roll Morton, intr-o perioada in care muzica Rag Time se transforma in Jazz, pentru a intretine barbatii care asteptau la rand, asa si proprietarii de bordeluri din Buenos Aires angajau muzicieni de tango.

In ambele orase, artistii cantau muzica saracilor, iar acele locuri erau printre putinele care isi permiteau sa angajeze muzicieni profesionisti. Nu este surprinzator ca cei mai importanti artisti au lucrat mai intai in acele conditii si apoi au devenit cunoscuti publicului larg.

Diferenta dintre cele doua stiluri, jazz si tango, consta in faptul ca este probabil ca formatorii de opinii din S.U.A. sa fi ascultat jazz pentru prima oara intr-un club de noapte din New York sau Chicago si nu in New Orleans, in timp ce tangoul s-a auzit, vazut si dansat pentru prima oara in bordelurile din Buenos Aires.

La inceputul secolului XIX, Buenos Aires nu era mai mult decat un mic orasel intr-un colt indepartat al Imperiului Spaniol. La mijlocul secolului, englezii au venit sa investeasca si sa construiasca o retea de cai ferate, fapt care a deschis portile acestei tari aproape parasite. Exportul produselor agricole a devenit astfel posibil, la fel si exploatarea resurselor minerale. Singurul lucru care lipsea era forta de munca.

In aceste conditii, guvernul a decis sa dea anunturi in Europa pentru muncitori, oferind cazare si conditii bune de lucru. Fara intarziere a inceput avalansa de imigranti. Spre deosebire de imigratia din majoritatea zonelor din Lumea Noua, care a inclus sosirea a numeroase familii sau comunitati intregi care doreau sa inceapa o viata noua pe un pamant nou, imigratia din Argentina era pe baza economica - veneau doar cei care sperau sa lucreze cativa ani, sa stranga o suma frumoasa de bani si apoi sa se intoarca la familiile lor. Majoritatea erau barbati, iar pana la inceputul secolului XX, Buenos Aires era populat in mare parte de catre acestia.

Nu doar ca o mare parte dintre ei nu s-au imbogatit si nici nu s-au intors acasa, dar aveau si sanse mici de a-si crea propriile familii in Argentina. Pur si simplu nu erau suficiente femei libere.

Existau doar doua posibilitati prin care un barbat se putea apropia de o femeie in aceste circumstante. Una ar fi fost vizita la bordel, iar cealalta prin dans. Cu o asa acerba competitie pe ringul de dans, daca un barbat vroia ca o femeie sa danseze cu el, acesta trebuia sa fie un foarte bun dansator. Nu conta cati pasi smecheri stia, singurul lucru important era ca femeia sa se simta bine in bratele sale, deoarece cu atatia domni in jur, daca nu ii placea dansul, ei bine, ea trecea la urmatorul domn si nici chiar prietenele ei nu ar mai fi dansat cu nefericitul acela.

Pentru a deveni cat mai buni dansatori, barbatii repetau intre ei. Nu trebuie sa uitam ca in acea vreme nu exista muzica inregistrata, doar live si aceea foarte rara. Asa ca daca un grup de barbati auzea muzica pe undeva incepeau imediat sa danseze. In bordeluri se beneficia de muzica, iar domnii care asteptau,  profitau de ocazie pentru a exersa, dar nu pentru a dansa cu o prostituata, ci cu o femeie libera, atunci cand s-ar fi ivit ocazia.

Tangoul invadeaza Europa

Tangoul a fost primul dans in cuplu care implica improvizatie, sau cel putin primul vazut in Europa.

Inainte de acesta, dansurile in pereche erau bazate pe secvente, fiecare cuplu dansand pe aceiasi pasi in acelasi timp. ( Singura exceptie notabila era Bostonul, o varianta ritmica a valsului, popular in Londra anului 1911. Nu a fost raspandit si in alte zone. Astazi, unii dansatori de salon practica o varianta simplificata a Bostonului.)

Primele dovezi ale tangoului in Europa vin din prima decada a secolului XX. A ajuns in Franta mai intai prin portul Marseille, unde marinarii argentinieni dansau cu localnicele.

Exista dovezi certe inca din 1909: fotografii cu un cuplu dansand tango pe o scena din Montmartre.

Parisul a fost cucerit abea in 1912 de catre acest stil. In acea perioada, Argentina ajunses
 e a saptea tara ca bogatie din lume cu un venit mediu pe cap de locuitor de patru ori mai mare decat in Spania sau Italia. In timp ce saracii au ramas saraci, bogatii au devenit si mai bogati. Devenise o moda printre familiile instarite sa-si trimita odraslele in Europa, fie la Universitate, fie sa calatoreasca pentru a-si definitiva educatia.

In Argentina, tinerii bogati aveau tendinta de a-si petrece timpul in locuri pe care nu aveau voie sa le frecventeze si cu femei pe care mamele lor cu siguranta nu le-ar fi aprobat. Drept consecinta acesti tineri erau buni dansatori de tango, chiar daca acest stil era inca neacceptat in societatea de rang inalt din Buenos Aires.

Cand acestia au inceput sa danseze in Paris, lumea buna de aici a fost interesata si tangoul a starnit o adevarata criza euforica. Toata lumea dansa, toti erau incantati.

Pana in 1913, tangoul devenise un fenomen in Paris, Londra si New York. In acest an au inceput si faimoasele "Ceaiuri de Tango" la hotelul Waldorf din Londra.

Sigur ca existau si voci contra acestui fenomen, dar mania era prea mare.

Hainele au fost si ele modificate trecand de la restrictiile corsetului Victorian la haine mai lejere. Au aparut fustele tip lalea cu deschizatura in fata pentru a permite

efectuarea miscarilor de dans. Existau palarii de tango, accesorii, ciorapi, pantofi speciali si orice altceva isi mai imaginau comerciantii.

De mentionat ca oranjul era culoarea oficiala a tangoului.

Elita argentiniana care banase muzica si dansul de tango era acum fortata sa le accepte cu mandrie.



In 1913 si 1914 au fost publicate mai multe volume in Europa cu pretentia de a oferi lectii de tango, dintre care patru in Londra. Una dintre ele, "Secretele Tangoului", are un sambure de adevar in ea. A fost publicata in 1914 sub un nume englez, dar pasii descrisi sunt acreditati unui unui tanar argentinian care locuia la Londra. Parintii sai credeau ca studiaza ingineria acolo, dar de fapt el dansa tango pe scena Teatrului Queen. Tanarul argentinian, pe numele sau de scena, Juan Barrasa, simtea ca ceea ce se publicase in celelalte carti nu surprindea esenta tangoului, iar pasii prezentati de el ne dau singurele indicatii despre cum se dansa cu adevarat tango in Buenos Aires inainte de Primul Razboi Mondial. Sunt descrise si miscari care amintesc de "ocho cortado", un pas devenit popular in 1950.

Popularitatea tangoului in Europa, si mai ales in Paris, i-a determinat pe argentinieni sa il readuca acasa pentru propriul lor interes. Mai mult de atat, au aparut carti in a caror introducere scria ca sunt menite sa ii invete pe doritori tangoul elegant asa cum se danseaza el in Paris si care nu se compara cu acel dans lipsit de gust practicat de clasele sarace in cartierele rau famate din Buenos Aires. 

Declinul

Lovitura de stat din 1955 care l-a inlaturat pe presedintele Juan Peron a avut un profund impact asupra tarii si tangoului in particular. Noul guvern militar era format din membrii clasei superioare, pentru care cultura populatiei era considerata a fi periculoasa. Ei nu inteleageau tangoul, nu il dansau si nici nu vroiau sa incerce.

Noul guvern avea o reactie ciudata, mai exact, tot ceea ce Peron spusese ca este bine, ei spuneau acum ca este rau.



Juan Peron era un nationalist si un populist, iar tangoul era atat national, cat si popular. Peron se folosise de tango si de artistii acestui gen, pentru scopuri politice, multi artisti fiind implicati in miscarea Peronista. Drept consecinta, multi artisti erau acum fie inchisi, fie pe lista neagra a noului guvern.

In aceste conditii, oamenii se intalneau in secret, noaptea, in salile asociatilor sociale, pentru a dansa, sub pretextul ca pregatesc campanii politice. Era dificil sa interzici tangoul in totalitate, desi unele melodii fusesera interzise, sau le-au fost schimbate titlurile.

O miscare subtila si inteligenta a venit din partea conducerii atunci cand au impus legi care au interzis prezenta minorilor in cluburile de noapte. Aceste legi vizau in special cluburile de tango, dar nu si cele unde se asculta rock and roll. Prin urmare, daca la inceput cel mai probabil era sa intalnesti o femeie intr-un club de tango, brusc era mult mai usor sa o gasesti daca dansai rock and roll. Peste noapte, tinerii au incetat sa mai invete sa danseze tango. Nu exista nici un motiv sa petreci cel putin trei ani invatand acest dans cand fetele frecventau alte cluburi. Consecinta: adolescentii din anii 50' nu aveau habar de tango.

Pare incredibil cum un regim de dreapta poate incuraja tocmai rock and roll-ul intr-o vreme cand conservatorii din toata lumea incercau sa-i opreasca pe tineri din a dansa pe acea muzica, spuneau ei, salbatica. Dar atata timp cat a servit scopurilor regimului nu a mai contat nimic altceva.

Intre lovitura de stat din 1955 si caderea regimului militar din 1983 nimeni nu a mai invatat sa danseze tango in Argentina, dar asta nu inseamna ca a disparut, doar ca fost "impins" intr-o zona sa-i spunem mai intunecoasa, misterioasa, iar oamenii erau suspiciosi fata de cei ce il practicau.

Cativa dansatori profesionisti argentinieni, de alte genuri muzicale, si-au dat seama ca pot face bani frumosi prin punerea in scena a unor coregrafii asemanatoare cu tangoul, mai ales in spectacolele din strainatate.

Renasterea tangoului a venit in anii '80 odata cu spectacolul "Tango Argentino" din Paris si musical-ul de pe Broadway "Forever Tango". Astazi, acel stil este foarte popular si speram sa nu ne oblige nimeni sa renuntam la el vreodata !